Ieri trebuia sa ajung cu Razvan, Kreti [zisa si Andreea] si Corina de la [aproape] fostul sediu ORICUM pana pe Barbu Vacarescu, la sediul Unilever. Am zis ca daca tot suntem patru sa ne combinam la un taxi [pe care totusi l-a platit Razvan, multumim:P].

Dupa incercari repetate esuate de a gasi un taxi la comanda la ora 4:30 vineri, am iesit in strada [nu chiar ca minerii in 90, dar oricum, am iesit in strada]. Printre pirati si taxiuri fara de sofer si-a facut loc suav un Taxi 2000, desigur. Deschid portiera din fata si il intreb politicos:

“Sunteti liber?”

Imi face semn sa poftesc inauntru, fara sa spuna nimic si demareaza. Eram la Pizza Hut Eminescu, intoarce. O ia pe Eminescu, face dreapta la un moment-dat, in fine, o luam in zig-zag catre Stefan cel Mare. Era ora de varf si drumul aglomerat, omul incerca sa evite traficul.

Si probabil sa se calmeze, caci asculta acel post de radio religios [Trinitas cred ca se cheama]. Si nu vorbea. Era semi-spooky atmosfera, si totusi relaxanta [eu stateam in fata, langa el]. In spate se inghesuiau Corina, Kreti si Razvan, chiar in spatele taximetristului. O auzeam pe Kreti cum radea infundat si stiam de ce rade, eu nu imi permiteam luxul, era totusi chiar langa sofer si nu voiam sa-l perturb.

In fine, cert e ca soferul [chelios de fel] avea o alura impaciutoare si mesteca covrigei intr-un ritm regulat, meditand probabil la povetele lui Iisus via radio. Cum spusei, era tacut-mut, primul cuvant pe care l-a scos care credeti ca a fost?

Va spun eu:

Al dracului si asta! [aluzie catre alt participant la trafic, manipulantul tramvaiului in fata caruia se bagase abuziv oarecum]

Deci om religios, aiurea, hai ca ne-am lamuri-o si p-asta.