Pam-pas a aflat de la un taximetrist de ce s-a scumpit asigurarea Casco.

Sa va povestesc una la cald. De acum o ora adica.
Am iesit de la concertul Tori Amos (minunat!) si am sunat la Taxi Speed. Am chemat o masina si in cateva minute m-am imbarcat. Pe bancheta din spate am gasit, dupa ce m-am facut comoda, un telefon. I-am spus imediat taximetristului, iar el a zis “Ia, dati-mi-l!”
Eu: “Nu, eu l-am gasit, eu sun la posesor!” Soferul a zis, neputincios: “Bine.”

Era pe silent. Avea 23 de apleuri nepreluate. Multe de la “Bunicul” si mult mai multe de la “Viata mea”. Asadar am sunat la “Viata mea” si mi-a raspuns o fata, chiar posesoarea aparatului. I-am spus ca am gasit telefonul si ea, culmea, era cam dezamagita pentru ca sunase la propriul numar de zeci de ori si nu raspunsese nimeni, ca atare eu, pentru ca sunasem, eram cam hoata! S-a linistit cand i-am spus ca eu sunt clienta, ca abia l-am gasit.

Ea a sugerat ca taximetristul sa i-l aduca acasa (in afara Bucurestiului statea, intr-o suburbie nefericita), si sa ii plateasca ea cursa cand ajungea. I-am dat taximetristului adresa. I-am dat si fetei numarul meu de telefon.

Pe drum, soferul s-a uitat la telefon. Era un jaf. Nu avea nici o intentie sa-l duca, eram sigura. Stia ce model era, dupa ce s-a uitat la el o secunda. A spus apoi ca a mai patit asa si ca nu i s-a platit cursa. I-am propus sa-l pastrez eu, sa ma vad eu cu fata fara telefon.

Intre timp a sunat telefonul meu. Era socrul fetei, acel “Bunicul”. M-a rugat sa i-l dau pe taximetrist la telefon, dar taximetristul a refuzat. A ramas ca voi pastra eu telefonul si i-l voi da maine.

Taximetristul mi-a spus sa ma vad cu el in centru, insotita, ca sa nu patesc ceva. Si sa ii transmit bunicului sa imi dea o cafea, pentru ca nimeni nu ar mai fi facut ca mine. Am zambit fals si i-am spus ca sunt sigura ca mai sunt si altii care ar fi facut la fel ca mine.

Mi-a dat acum un sms posesoarea telefonului: mi-a multumit din suflet ca am sunat, mi-a spus ca i-ar fi fost imposibil sa isi cumpere alt telefon. Adevarul e ca dupa ce mi-a zis adresa la care trebuia dus telefonul, mi-am dat seama ca are o situatie materiala trista.

Maine ma voi vedea cu cineva sa duc telefonul. Sper ca taximetristul sa nu fi avut dreptate: sper ca fapta mea buna sa nu aiba consecinte de regretat pentru mine. :) Daca nu fac un update maine, sa stiti ca mi s-a intamplat ceva grav! :)))

Postez aici pentru ca mi-am abandonat blogul :)

UPDATE: Final fericit! Am fost cu un prieten, in cazul in care taximetristul avea dreptate si ma luau aia la bataie (desi e ciudat sa faci asta cand cineva te ajuta, dar nu se stie niciodata), voiam sa fiu cu cineva care alearga repede! :)
Posesoarea telefonului (cam de varsta mea) a venit cu sotul si cu fetita lor de un an si patru luni. Mi-au adus si flori. Crini. M-am simtit atat de prost! Le-am spus ca nu trebuia. Ma bucur ca le-am inapoiat telefonul. Gooood karma! :)