Cu vreo 3 kilometri inainte sa ajungem la destinatie, primeste prin statie ca unui coleg i s-a stricat masina in apropiere, cu rugamintea ca cineva sa-i preia acestuia clienta daca e vreun taximetrist liber prin zona. Musiu se repede sa se anunte peste 7 minute, un timp mult prea scurt ca sa ma lase pe mine acasa si sa se si intoarca dupa clienta celuilalt, dar vorba aceea – not my problem. Intre timp, se intampla sa trecem chiar pe langa acel taxi tras pe dreapta, musiu zbiara pe geam sa urce si duduia ca de, suntem Taxi National si ne permitem sa luam doi clienti in acelasi timp (care btw e ilegal) fara sa cerem permisiunea clientului initial. Cu alte cuvinte, eu i-as fi platit suma intreaga pana la destinatia mea ca doar aparatul mergea pe bonul meu iar duduia i-ar fi platit la negru inca o data bucata ei de drum.

Musiu s-a declarat deranjat de refuzul meu de a ramane in taxi (dar nu prea vehement ca ar fi fost si culmea), in timp ce duduia o ardea siderata pe scaunul din fata. Mi-am luat bonul si-am plecat – sa-mi raspunda la salut… ce sa mai… Partea proasta e ca mi-am carat bagajul pe jos si cu autobuzul, dar partea buna e ca-n autobuz m-am intalnit cu o amica din tinerete. Ajunsa acasa l-am reclamat pe fraier, ca sa aud si scuza secolului – ca Meridian (cei la care facusem de fapt comanda) si National au fuzionat de curand, si, tineti-va bine, de-acuma sa cereti cand faceti comanda numai de la Meridian, ca aia de la National sunt neseriosi. Pai cum vine asta nenica? De ce au mai fuzionat daca nu practica aceleasi standarde? Dreapta da vina pe stanga si se autoflageleaza cu lama pe la baie, ca e cam deprimata, cum sa spun.. in spirit national.

Ramanem doar noi doi. Ii spun adresa si ii indic pe unde sa o ia, ceea ce il irita teribil. Eram nedormita de doua nopti… El vroia sa ocoleasca pe la Gara, eu vroiam sa o luam prin Crangasi; impaciuitoare, ii spun ca important este sa evitam blocajele, el ma contrazice spunand ca ‘important e sa nu va enervati dumneavoastra, domnisoara’. Deci da. Era cu ****. Ajungem in Turda, unde intotdeauna se merge mai greu la incadrarea spre pod iar nenea nu rateaza nici o ocazie sa-mi reproseze traseul ales. Numultumit ca am ramas impasibila, pe pod se decide sa creasca miza si ma trezesc luata la caterinca prin subtilitati de limbaj ‘V-am cedat ispitei si am luat-o pe aici’ (prima parte pronuntata prelung).

Brusc mi-a devenit simpatic, adica stia si de-astea. Ii spun ca e cale lunga pana sa ajunga el sa-mi cedeze ispitei, se face ca nu intelege, ii repet. Usor destins – usor bulversat, se bucura ca putem discuta de pe pozitii egale si incropeste expansiv un monolog despre cum si fii-su e tot anul 4 la facultate. N-am inteles daca incerca sa-mi faca lipeala cu fii-su sau daca se dadea la mine in numele lui, in fine… ceva clar il ispitise.